Adevăratul preşedinte al României este Bunul Dumnezeu.

La ora la care storc de zeamă cerebelul pentru a bune pe hârtie ceea ce urmează, habar nu am cine va ieşi preşedintele României. La ora la care dumneavoastră, dragi cititori, staţi cu ochelarii pe nas (sau nu, dacă sunteţi mai tineri) şi citiţi aceste rânduri, ţara fierbe şi doamna Popescu se piaptănă cu coc, pentru că preşedintele este deja ales, cules şi împachetat.

Timp de 20 de ani, la coarnele plugului naţional, cu care am arat şi am semănat, ca în ancestralul pluguşor, s-au perindat pe rând un bolşevic light, un intelectual (uşor behăitor) şi un comandant de navă. România este aşa cum este şi săracul Brucan se întoarce în mormânt gândindu-se că a greşit şi că mai avem nevoie de minimum alţi 20 de ani ca să prindem de coadă bidiviul occidental care fuge de parcă i-ar fi dat ăia jăratec şi i-au făcut clismă cu ardei iute. De fapt, începând din acest moment, jocurile politice se îmbârligă mai tare decât o papiotă de aţă cu care s-a jucat pisica sub pat şi nu ar fi exclus ca în următorii ani să asistăm la nişte spectaculoase răsturnări de căruţe politice. Astăzi de dimineaţă, după ce m-am uitat lung în cana cu ceai de lămâie în care se vede viitorul mai bine şi mai limpede decât se vede Casa Poporului de pe cheiul Dâmboviţei, mi-am dat seama că toţi preşedinţii şi premierii noştri sunt vremelnici, ca vântul în Bărăgan şi că adevăratul şi Supremul preşedinte al românilor e doar Bunul Dumnezeu. Partea proastă e că, până acum, deşi e votat în fiecare zi de milioane de români prin locaşele de cult aflate în teritoriu, Excelenţa Sa nu are încă un program de guvernare pentru noi şi ne-a cam lăsat să ne facem de cap, ca să dăm cu el şi de pragul de sus al uşii, dar şi de cel de jos, pentru că inevitabil, dacă dai cu gânditorul de pragul de sus urmează căderea şi contactul nemijlocit cu pragul de jos. Distinsul domn preşedinte al tuturor românilor ne-a lăsat în zoaiele noastre 20 de ani ca să vedem şi partea întunecată a lucrurilor şi să ne mai potolim puţin. Aroganţa cu care încă mai credem că suntem buricul lumii contrastează puternic cu realitatea care ne arată că în cele mai multe dintre domenii suntem pe la coada porcului. Poate că e vremea să ne mai ostoim îngâmfarea şi să punem mâna să muncim mai eficient şi mai conştient. Începem o nouă etapă de cinci ani în care cel ales va modela România după chipul şi asemănarea sa. În acest moment nu ştiu cine este, deşi îmi trec pe la nas miresme multe. Oricare ar fi vremelnicul preşedinte al României noi ar trebui să credem cu tărie în Adevăratul şi Eternul preşedinte al nostru şi în Adevăratul Său Fiu şi să-L rugăm să-L lumineze pe cel ales. Că asta e tot ce ne-a mai rămas.

Aurelian Voinici